Primăria Techirghiol și Clubul Nautic Roman organizează Alergarea CARPILOR

Condiții de participare: Persoanele peste 18 ani care manifestă simț civic, respect și considerație față de semeni, fata de istoria și realizările înaintașilor.

Participantul prin înscriere consimte că are o stare de sănătate adecvată participării la cursă și să respecte regulamentul evenimentului.

Categorii: masculin/feminin, 18-35 ani; 36-49 ani; 50ani +

Sunt premiate: open masculin/feminin (primele trei locuri) și primele 3 locuri la fiecare categorie masculin/feminin)

Traseele curselor sunt stabilite în apropierea malurilor lacului Techirghiol și a unor zone din proximitatea lacului cu încărcătură și semnificație istorică foarte mare. ( Pe care le veți descoperi la fata locului)

Înscrierea este gratuita, locurile sunt limitate.

Perioada de înscriere 21 ianuarie – 31 ianuarie 2025.

Înscrierea se face pe messenger ( Balan Cristi) precizând: Numele și prenumele, genul, vârsta împlinită la momentul evenimentului, cursa, forma de cazare ( campare sau fără) și Nr de telefon.

(Ora startului se poate modifica ca urmare a condițiilor meteo)

Sâmbătă și duminică Clubul Nautic Român desfășoare gratuit activități de inițiere caiac și sporturi cu vele ( pentru cei care vor sa încerce)

Camparea, startul și sosirea au loc in zona Clubului Nautic Român și a Grădinii Botanice.

Descrierea curselor: Alergarea are loc pe malurile lacului Techirghiol.

Startul îl iei de la Gradina Botanica, alergi pe faleza lacului 1 km, pe o străduță asfaltata și foarte îngrijită, apoi cobori în stânga pe marginea lacului pe un drum de pământ, pe marginea căruia găsesti din loc în loc câte un măslin sălbatic. Ai în stânga luciul apei (daca ai noroc poți vedea pasarea flamingo). Alergi până la coada lacului,km 7, unde vei urca ușor dreapta pentru a explora o parte din lumea enigmatica a fostei localități Urluchiol. Localitatea nu mai exista, prin anii 1850 mai viețuiau aici cam 20 de locuitori.

(Este o așezare multimilenara cu viețuire din neolitic peste care generații întregi și-au și-au dus existența)

Primii au fost sciții de la care ne-au rămas câțiva tumulii (movile). In aceasta zona in anul 1924 un arheolog din Iași a descoperit un mormânt tumular a cărui arhitectura novatoare și complicata ( acoperișul in forma de semisfera) era îngropată sub o asemenea movila. Unele „movile” sunt monumente funerare dar altele au format un sistem defensiv care se întindea până la Callatis (Mangalia), sistem conceput să împiedice atacul barbarilor veniți de pe mare. Acești tumuli comunicau între ei. (Majoritate tumulilor au fost distruși cu timpul, probabil din considerente economice).

Acum oprește-te, respiră adânc și privește înainte, spre vest, cam la 6 km depărtare din acest punct observi doi tumuli, pe cel din apropiere este ridicată o cruce în memoria ostașilor români care au murit în aceste locuri, in primul război mondial, pe cel mai îndepărtat se afla o cruce ridicata de generalul Mackensen in memoria celor peste 400 de soldați germani morți în aceste locuri.

Acum privește în stânga-față, jos, pe cursul de vale, unde vei descoperii, la întoarcere, urmele tranșeelor din primul război mondial, șanțuri, locașe de tragere, adăposturi pentru artilerie, pinteni anti tanc, cuiburi de mitralieră….

Privește sub picioarele tale…! Aici în 1916 in 36 de ore au pierit 150 de români, doar aici, pe dealul acesta, pentru că acesta e locul unde artilerie româna a fost amplasată și care a fost decimata pentru că era în inferioritate numerica. ( au rămas doar 2 tunuri) care în ziua următoare erau amplasate pe aliniamentul Agigea – Cumpana, (o ultima forma de apărare înainte ca trupele germano-bulgare sa ocupe Constanta). Nu știu câti ostași au murit aici, dar unele surse spun că aici, au murit 3000 de militari voluntari din Serbia. Deci numărul militarilor Români a fost mult mai mare, nu știm câte suflete au pierit…( august-octombrie 1916).

Frontul a fost spart în cele din urmă de trupele germano-bulgare, pentru că trupele noastre erau în inferioritate iar cele ruse nu sau angajat în luptă nici cu oameni, nici cu tehnică.

Cert este, că sub tălpile tale zace sângele neamului tău….

Aici, pentru prima dată ostașii români au strigat: ” PE AICI NU SE TRRCE!” Au rezistat doua luni!

Localnicii, când fac arături mai adânci, încă mai găsesc fragmente de oase și câteodată și câte un cartuș ruginit….!

Tot de aici, privind înainte, in vale, observi o încrengătură de drumuri care se întâlnesc (la punctul de revitalizare), este locul prin care mii de ani comercianți treceau din nordul Dobrogei spre Bizanț, pe așa numitul drum ” Via Pontica”. Acum este un drum obișnuit de pământ care vine din dreapta ta față, coboară în vale și apoi merge spre sud (stânga) în linie dreaptă.

Poate ar trebui sa te consideri norocos…. !

Câți oameni au șansa să atingă atâta istorie…!

Poate de aceea, Elenii au ridicat cetatea aici, era un fel de vama, pentru că lacul era încă golf și *Via Pontica” era singurul drum.

E timpul sa cobori dealul și sa continui pe drum, înainte, spre vest, daca ești la proba 45km.

Daca ești la celelalte probe, după ce ai coborât dealul faci stânga cam 100m, pentru a ocoli coada lacului și a de duce spre Releul de televiziune, pe lângă lac.

Daca ești la cursa de 45 km, după aproximativ 1,5 km ajungi la punctul de vitalizare, apoi continui deplasarea spre vest, ajungi la periferia satului Biruința și după aproximativ 2 km cotesti ușor spre stânga, vei observa o stâna ( o lași în stânga ta) și un teren neîngrijit pe unde vei continua alergarea în coborâre ușoară. (Aici găsești urmele frontului pe aliniamentul N-S.) Drumul face stânga , în urcare, printre culturi, cam 1,5 km pâna ajungi la cimitirul musulman Muraton cu o întindere de peste 2ha.

E timpul să-ți tragi sufletul, să privești de jur- împrejur… Sa vezi aceste întinderi….

Te afli deasupra satul Biruința, fost Mutaton , a cărei istorie se pierde în negura timpului…. Se spune că localitatea era foarte mare și prosperă ( cu o întindere de 4-5 plase-regiuni). Localitatea era condusă de Murad – Khan ( Murat – nume, Khan – voievod, conducător), care era independent din punct de vedere politic, fara a recunoaște autoritatea cuiva. Pentru administrarea localității era ajutat de Dere-bey, un fel de general care recruta soldații din localitățile stăpânite, îi învață să lupte și organiza apărarea. Tasil era un alt administrator care strângea dijma din sate.

(Presupun că Muraton era o căpetenie de sorginte pecineaga, aici în Dobrogea, pecinegii au năvălit în 1024 și în „centrul Dobrogei au găsit multă bogăție, vie și câmpuri roditoare, motiv pentru care s-au și așezat).

Viața în comunitate s-a desfășurat normal până în jurul anilor 1418-1421 când Mircea cel Bătrân pierde Dobrogea in favoarea Otomanilor. Și pentru că Murad nu a vrut să se supună și să plătească bir sultanului, au avut loc lupte. A fost înfrânt, luat prizonier și dus la Constantinopol. Nici în fața Sultanului nu a cedat și în cele din urmă a fost decapitat. Apoi comunitatea de aici s-a destrămat treptat și câteva sute de ani a fost pustiu. ( Posibil ca in această perioada golful Techirghiol s-a închis, s-a transformat în lac, iar importanta economica a drumului ” Via Pontica” a scăzut existând o alternativa a acestuia pe malul marii).

Zona începe sa fie repopulată după 1854 dar mai cu seamă in perioada 1859-1863 in timpul războiului din Crimeea. Sultanul Abdul Medjid I a colonizat satul cu tătari din Bugeacul Basarabiei și din Krîm (Ucraina). Aceștia au fost împroprietăriți cu pământ dar aveau voie sa cultive câte hectare vroiau/puteau. Primii colonizatori au găsit aici o singură câșlea – stâna, moșie „câșleaua lui Rakvschi” și urmele unui sat foarte mare. Ei au hotărât să numească satul după vechea denumire, satul Murad, denumire care a ajuns la noi sub numele de „Muraton„.

De la cimitirul musulman alergi spre vale, pe direcția nord cam 2 km, apoi faci dreapta, pe partea dreapta a văii, spre este (spre lac) unde vei întâlni, din nou punctul de control. Aceasta distantă o parcurgi printre tranșee.

După ce treci de punctul de revitalizare/ control, continui alergarea spre Releul de televiziune lăsând luciul de apa in stânga ta. Când ajungi in dreptul celui de-al trei-lea dig, in dreapta ta, se vede un deal, este locul în care cândva a fost o așezare din neolitic, peste care Elenii au construit o cetate.

De aici traseu redevine comun.

Continui alergarea pe malul lacului până la primul dig, unde găsești punctul de revitalizare/control.

Concurenți de la cursa de 15 km fac stânga pe dig, apoi dreapta și aleargă pe marginea lacului cu luciul de apa pe mana dreapta până la sosire.

Concurenții de la probele de 25km și 45km continuă alergarea pe malul lacului până aproape de releu, unde cotesc ușor spre dreapta în urcare, spre un drum amenajat, care lasă Releul in partea stângă a alergătorului. Drumul continua cam 2km până la un nou punct de revitalizare/control. Aici alergătorii fac cale întoarsă, dar de data aceasta părăsesc drumul și aleargă pe poteca din apropierea lacului, până la următorul punct de revitalizare/control, aflat în dreptul primului dig.

(In locul in care cele două brațe ale lacului de bifurcă, au fost găsite urmele unei alte așezări elene).

După ce te-ai hidratat, faci dreapta pe dig, apoi iar dreapta și alergi pe marginea lacului până la sosire, între tine și apă observând din loc in loc cate un maslin sălbatic…